Papadia[Taraxacum officinale]

Primavara devreme,printre primele flori care iti incinta privirea e papadia.Mie imi place foarte mult cind o vad in iarba frageda si cruda,stelute aurii de soare,peste tot in cimpii,livezi,pe marginea santurilor.Special nu il las pe sotul meu sa tunda iarba devreme,sa-mi inveselesc privirea cu ele.Si nu numai ca sint frumoase,dar sint si foarte folositoare.Eu le culeg frunzele grase din care fac salata.Dupa ce am citit in cartea Mariei Treben cite intrebuintari are[in tratarea bolilor hepatice,biliare,diabet],o indragesc si mai mult.Cind eram copil imi plcea la fel si ma intrebam cum pot unii oameni sa le dea un nume urit unor flori,care sint atit de frumoase?Sint doar flori!

Poze cu apus

Apus de soare la Carmel

Pentru ca tot am vorbit de asfintit,vreau sa va descriu un apus de soare pe una din plajele Carmelului,un orasel la marginea Oceanului Pacific din California.
Am fost de mai multe ori acolo impreuna cu copiii,dar nu pentru plaja,caci apa e rece ca ghiata,ci mai mult sa privim oceanul cu valurile uriase si inspumate care se sparg de tarm,lasindu-si spuma alba si apoi retragindu-se tiptil,lingind nisipul si lasindu-l neted ca oglinda.In urma lui un alt val navalnic vine vijelios,si asa unul dupa altul,retragindu-se pierit,ca apoi sa vina cu mai multa putere.
Pina acolo se merge pe o sosea de-a lungul oceanului,cu privelisti felurite,una mai frumoasa decit alta;la Half Moon Bay admiram focile ce se soresc pe stinci sau vin curajoase pina aproape de tine,la Monteray portul cu zecile de ambarcatiuni,pescarusi cu sutele si unde[amintindu-ne de pestele saramura de la Pescarul din Constanta]nu ne putem abtine sa luam cite o portie de peste la gratar.Dar niciodata nu pierdem apusul de soare de la Carmel,renumit prin plajele cu nisipul fin de culoarea argintului.
Cind soarele se apropie de orizont ,toata lumea ramine nemiscata pe mal,unii stind pe nisip,altii inpicioare.
Globul urias de foc invapaiaza cu rosu si portocaliu zarea,norii se tivesc cu culori purpurii si intraga suprafata a oceanuluidinspre asfintit straluceste orbitor.De la soare pina la mal se asterne o poteca luminoasa si crezi,ca in povesti,ca poti pasi pe ea spre soare.Globul incandescent coboara si in momentul cind atinge apa[!],aceasta se coloreaza in rosu.In aceste clipe solemne nimeni nu tulbura farmecul,e o tacere deplina,ca un omagiu adus Creatorului.
Soarele coboara din ce in ce mai repede,parca il impinge cineva in crestet si cind ajunge la marginea de sus nu e un semicerc cum ne-am fi asteptat,ci o linie luminoasa.Norii daca exista,iau culori mai vii,poteca de pe apa se subtiaza si piere iar linia luminoasa dispare repede de parca e sorbita cu putere in adincuri.Pe apa mai e inca lumina,dar daca te intorci cu fata spre mal e untuneric deplin.De abia acum avem curajul sa respiram.
De fiecare data am facut zeci de poze si sper sa prind cu ulei pe pinza [si sa reusesc]un asfintit.

Spre asfintit

Am citit comentariile voastre,Lia si Vasi,multumesc pentru incurajari si sfaturi,o sa le urmez,dar nu stiu inca sa intru si eu sa fac comentarii la blogul vostru[trebuie sa imi rezerv mai mut timp].Mai sint o multime de lucruri pe care vreau sa le invat si sa le pun in practica si pentru asta o sa trebuiasca sa mai maninc din timpul liber al cuiva.Ce sa-i faci,e mai greu acum cind te incearca neputintele si sanatatea lasa de dorit,nu vreau sa le bag in seama,dar ma baga ele pe mine.Cind l-am studiat eu in tinerete ,computerul era mai mare decit un frigider si se lucra cu cartele perforateii port si acum pica lui Rosca ce m-a facut sa repet anul cinci].
Cu toate astea cu tineretea e mult mai usor-desi aveam o multime de treburi,serviciu,copii,responsabilitati,reuseam sa le fac pe toate.Parca si timpul trecea mai incet.Acum cind s-ar zice ca am tot timpul din lume,parca trece mai repede;abia te-ai sculat ca se apropie seara,abia e luni ca acum e simbata,abia vine primavara ca a sosit toamna.Si descoperi ca sint o multime de lucruri pe care ai fi putut si nu le-ai facut.Acum iei lucrurile mult mai in serios,stii ca nu ti-a mai ramas mult timp,sa-ti ajuti copiii,sa-ti iubesti nepotii,sa-ti pui viata in rinduiala.
Chestia e ca in interior nu te simti decit tot tinar.
Ador asfintiturile pe care le privesc cu placre de fiecare data si prin promisiunea data avem increderea si speranta ca din asfintitul de aici vom trece in rasaritul etern dincolo.
Cum zic nepoteii mei Andrei si Stefan :"soarele nu se duce la culcare,se duce sa lumineze in Romania".
;

Incepe iarna

Cind ne-am trzit de dimineata si ne-am uitat pe geam,iarba era acoperita de un strat gros de bruma.Cu tot soarele stralucitor,era destul de frig.Sfidind frigul,o pasare mititica se scalda in apa bazinului,imprastiind stropi in toate partile.De pe margine o urmarea o pasare mai mare,probabil mama ei.Se scufunda in apa,se balacea,iesea apoi pe margine si se scutura imprastiind stropii in toate partile,apoi iar sarea in apa si se balacea,iara si iara,am si pierdut sirul numaratorii.
Adriana mi-a spus ca aseara ningea in Texas si se depusesera citiva centimetri de zapada ce s-a topit azi.

Coltisorul de rai

Vorbeam de pasiunea comuna cu a Liei,si cred,a mai multora,florile.Cind eram mica,mama mi-a dat mina libera sa dispun de partea din fata a curtii,pe care am transformat-o intr-o gradina de flori cu ronduri si straturi unde nimeni nu avea voie sa se amestece.
Orice soi nou de floare intilneam,o aveam apoi si eu.Dimineata primul meu drum era in gradina sa le admir corolele sub roua,parfumul si culoarea.
Spre surprinderea profesorilor mei,nu am dat la nici o facultate de profilul la care se asteptau ei[datorita si unor circumstante]ci am terminat horticultura.
Prin toate fermele de stat pe unde ne-am perindat[eu cu sotul si copiii],pe linga imbunatatirile ce le faceam era obligatoriu gradina de flori,coltisorul nostru de rai,unde mai uitam de necazurile vietii.
Cind a venit la noi mama intr-o vara ,a ajuns noaptea.Mi-a spus apoi in dimineata urmatoare ca dupa ce s-a sculat si a dat perdeaua la o parte a crezut ca viseaza sau ca a trecut dincolo si e in rai,asa minunatie de flori i-a aparut,ca nu credea ca e realitate.
Aici,unde nu aveam gradina,am transformat balconul urias intr-o gradina suspendatade toata frumusetea,cu flori incepind de la cele de primavara pina la cele de toamna,chiar si trandafiri,liliac,cale,orchidee.
Ajunsese renumita,veneau oameni din diferite locuri si o filmau.
Acum cind,in sfirsit,avem si noi casuta noastra,pot sa imi realizez visul-gradina de flori,coltisorul meu de rai de pe pamint.

Prefata

Cum am vazut blogul Liei,mi-a placut foarte mult si mi-am dorit sa am si eu unul.Aveam un lop top primit de la ginerele meu,Luca,sotul Monicai,pe care nu stiam sa il folosesc decit sa vorbesc pe email cu surorile si nepotii din tara si de peste tot pe unde ne-a imprastiat viata,sau sa scriu anumite intimplari ori sa pun poze cu nepotii mei,copiii copiilor mei si peisaje si flori,multe flori.
Pasiunea pentru flori e comuna,o am decind ma stiu,si m-am gindit la un alt titlu.
Am carat lop topul dupa mine si l-am rugat pe vasi,nepotul meu,sotul Liei,sa imi arate , cum el e expert in computere, si de cind mi-a pus titlu a trecut cam mult,pt.ca lipsa de timp si de cineva care sa aiba timp pt.mine m-a impiedicat sa continui.