Apus de soare la Carmel

Pentru ca tot am vorbit de asfintit,vreau sa va descriu un apus de soare pe una din plajele Carmelului,un orasel la marginea Oceanului Pacific din California.
Am fost de mai multe ori acolo impreuna cu copiii,dar nu pentru plaja,caci apa e rece ca ghiata,ci mai mult sa privim oceanul cu valurile uriase si inspumate care se sparg de tarm,lasindu-si spuma alba si apoi retragindu-se tiptil,lingind nisipul si lasindu-l neted ca oglinda.In urma lui un alt val navalnic vine vijelios,si asa unul dupa altul,retragindu-se pierit,ca apoi sa vina cu mai multa putere.
Pina acolo se merge pe o sosea de-a lungul oceanului,cu privelisti felurite,una mai frumoasa decit alta;la Half Moon Bay admiram focile ce se soresc pe stinci sau vin curajoase pina aproape de tine,la Monteray portul cu zecile de ambarcatiuni,pescarusi cu sutele si unde[amintindu-ne de pestele saramura de la Pescarul din Constanta]nu ne putem abtine sa luam cite o portie de peste la gratar.Dar niciodata nu pierdem apusul de soare de la Carmel,renumit prin plajele cu nisipul fin de culoarea argintului.
Cind soarele se apropie de orizont ,toata lumea ramine nemiscata pe mal,unii stind pe nisip,altii inpicioare.
Globul urias de foc invapaiaza cu rosu si portocaliu zarea,norii se tivesc cu culori purpurii si intraga suprafata a oceanuluidinspre asfintit straluceste orbitor.De la soare pina la mal se asterne o poteca luminoasa si crezi,ca in povesti,ca poti pasi pe ea spre soare.Globul incandescent coboara si in momentul cind atinge apa[!],aceasta se coloreaza in rosu.In aceste clipe solemne nimeni nu tulbura farmecul,e o tacere deplina,ca un omagiu adus Creatorului.
Soarele coboara din ce in ce mai repede,parca il impinge cineva in crestet si cind ajunge la marginea de sus nu e un semicerc cum ne-am fi asteptat,ci o linie luminoasa.Norii daca exista,iau culori mai vii,poteca de pe apa se subtiaza si piere iar linia luminoasa dispare repede de parca e sorbita cu putere in adincuri.Pe apa mai e inca lumina,dar daca te intorci cu fata spre mal e untuneric deplin.De abia acum avem curajul sa respiram.
De fiecare data am facut zeci de poze si sper sa prind cu ulei pe pinza [si sa reusesc]un asfintit.