miercuri, 8 iulie 2009

Oferta speciala


O pisica straina,fara stapin ,a venit la mine in curte ,si pentru ca era asa de flaminda,de insistenta,am hranit-o,si m-a pricopsit cu trei pisoiasi frumosi.
Mi-a fost mila de ei si i-am tinut pina s-au facut maricei,frumosi si jucausi.
Nu ii pot tine pe toti si vreau sa le gasesc stapini.Cine doreste sa ii ia,ca sa nu ajunga maidanezi?

sâmbătă, 6 iunie 2009

Omul sfinteste locul

Tortul urias cu artificii.

Hora romaneasca.

Pe fiecare masa.

Masa festiva.

Vedere de pe terasa.


Sala de mese.

Holul.

Camera cu doua paturi.

Intrarea in hotel.

Nu spun la intimplare acest lucru,este perfect adevarat.
Am fost cu sora mea de la Cluj,pentru ca amindoua aveam nevoie de un tratament balnear,la o statiune,Slanic Prahova.
Nu aveam bilet cu reducere cum am fi avut dreptul,caci sa reusesti sa il obtii,e o adevarata aventura..Nici macar nu ne-am facut o planificare prin telefon.
Ne-am dus asa,in speranta ca vom gasi o camera-totul cu plata ,bineinteles.
Desi hotelul era plin,aproape de sfirsitul unei serii,iar seria urmatoare era deja planificata,doamnele de la receptie,aflind de cit de departe venim,nu ne-a lasat sa plecam asa.Fara sa pretinda nimic,,cum se obisnuieste aici in biata noastra tara,au rasfoit toate documentele si ne-au oferit pentru o saptamina o camera.
Amabile si zimbitoare,dragute si la propriu si la figurat,au ramas la fel toata perioada de sejur.
Desi hotelul nu este de lux si nu a fost in intregime imbunatatit,serviciile oferite si personalul sint demne de toata cinstea.Cearceafuri si prosoape de un alb imaculat,curatenie zilnic,masa si tratamentul in incinta.
Nu ma mir de ce persoanele pe care le-am intilnit si cu care ne-am imprietenit acolo vin de ani de zile in acelas loc.Caldura cu care te intimpina personalul,profesionalitatea,zimbetul si amabilitatea te face sa ii apreciezi si sa nu ii uiti,ba chiar sa revii.
Incepind cu personalul de la receptie,cu ospatarii de la restaurant mereu atenti sa nu iti lipseasca ceva si continuind cu cel de la tratamente care isi face meseria cu atentie si daruire,de parca tu ai fi primul pacient si nu ar fi obositi dupa atitia ce se perinda zilnic,toti sint parca alesi pe sprinceana.
Calzi,amabili,zimbitori,nu fac nimic de mintuiala.
Iata de ce am fost atit de impresionate,dar cina festiva ne-a lasat paf.
A fost ca un adevarat banchet cu masa reusita,muzica si dans.Generozitatea patronului ne-a uimit,caci fiecare Elena si Constantin au primit cite o sticla de sampanie de calitate.
In plusla tombola,30%din meseni au cistigat sampanie,bere,suc.
Nici vinul de la mese nu a fost dramuit,ca si tortul urias.Pacat insa ca totul a fost umbrit de moartea tragica intr-un accident a directorului acestei statiuni.
Sper ca in continuare sa gasim aceeasi atmosfera si daruire,voie buna,caldura si zimbet,iar noul director sa fie la fel de bun ca cel disparut, pe care personalul il iubea atit de mult.
Va multumim

marți, 28 aprilie 2009

Primavara ciudata

Ninge cu petale de flori.Iarba de un verde crud s-a acoperit cu un strat fin de petale albe.Dar nu numai albe....
Dansul petalelor nu imi pare vesel ca alta data,valsind intr-o parte si alta .
Bruma nemiloasa din ultimele nopti le-a ars pe toate florile din partea superioara a ramurilor cu care a avut atingere directa.Si toti ciresii visinii si perii care erau in floare au capatat culoare maronie de flori arse deasupra ramurilor.
Oare vom mai avea fructe vara aceasta?Nu mai vorbesc de caisi si piersici ale caror flori doar trecusera.Bietele lalele aveau toate capetele plecate spre pamint de suparare.
Ce ti-e si cu incalzirea asta globala!

marți, 16 decembrie 2008

Papadia[Taraxacum officinale]


Primavara devreme,printre primele flori care iti incinta privirea e papadia.Mie imi place foarte mult cind o vad in iarba frageda si cruda,stelute aurii de soare,peste tot in cimpii,livezi,pe marginea santurilor.Special nu il las pe sotul meu sa tunda iarba devreme,sa-mi inveselesc privirea cu ele.Si nu numai ca sint frumoase,dar sint si foarte folositoare.Eu le culeg frunzele grase din care fac salata.Dupa ce am citit in cartea Mariei Treben cite intrebuintari are[in tratarea bolilor hepatice,biliare,diabet],o indragesc si mai mult.Cind eram copil imi plcea la fel si ma intrebam cum pot unii oameni sa le dea un nume urit unor flori,care sint atit de frumoase?Sint doar flori!

sâmbătă, 13 decembrie 2008

Poze cu apus





Apus de soare la Carmel

Pentru ca tot am vorbit de asfintit,vreau sa va descriu un apus de soare pe una din plajele Carmelului,un orasel la marginea Oceanului Pacific din California.
Am fost de mai multe ori acolo impreuna cu copiii,dar nu pentru plaja,caci apa e rece ca ghiata,ci mai mult sa privim oceanul cu valurile uriase si inspumate care se sparg de tarm,lasindu-si spuma alba si apoi retragindu-se tiptil,lingind nisipul si lasindu-l neted ca oglinda.In urma lui un alt val navalnic vine vijelios,si asa unul dupa altul,retragindu-se pierit,ca apoi sa vina cu mai multa putere.
Pina acolo se merge pe o sosea de-a lungul oceanului,cu privelisti felurite,una mai frumoasa decit alta;la Half Moon Bay admiram focile ce se soresc pe stinci sau vin curajoase pina aproape de tine,la Monteray portul cu zecile de ambarcatiuni,pescarusi cu sutele si unde[amintindu-ne de pestele saramura de la Pescarul din Constanta]nu ne putem abtine sa luam cite o portie de peste la gratar.Dar niciodata nu pierdem apusul de soare de la Carmel,renumit prin plajele cu nisipul fin de culoarea argintului.
Cind soarele se apropie de orizont ,toata lumea ramine nemiscata pe mal,unii stind pe nisip,altii inpicioare.
Globul urias de foc invapaiaza cu rosu si portocaliu zarea,norii se tivesc cu culori purpurii si intraga suprafata a oceanuluidinspre asfintit straluceste orbitor.De la soare pina la mal se asterne o poteca luminoasa si crezi,ca in povesti,ca poti pasi pe ea spre soare.Globul incandescent coboara si in momentul cind atinge apa[!],aceasta se coloreaza in rosu.In aceste clipe solemne nimeni nu tulbura farmecul,e o tacere deplina,ca un omagiu adus Creatorului.
Soarele coboara din ce in ce mai repede,parca il impinge cineva in crestet si cind ajunge la marginea de sus nu e un semicerc cum ne-am fi asteptat,ci o linie luminoasa.Norii daca exista,iau culori mai vii,poteca de pe apa se subtiaza si piere iar linia luminoasa dispare repede de parca e sorbita cu putere in adincuri.Pe apa mai e inca lumina,dar daca te intorci cu fata spre mal e untuneric deplin.De abia acum avem curajul sa respiram.
De fiecare data am facut zeci de poze si sper sa prind cu ulei pe pinza [si sa reusesc]un asfintit.

vineri, 12 decembrie 2008

Spre asfintit

Am citit comentariile voastre,Lia si Vasi,multumesc pentru incurajari si sfaturi,o sa le urmez,dar nu stiu inca sa intru si eu sa fac comentarii la blogul vostru[trebuie sa imi rezerv mai mut timp].Mai sint o multime de lucruri pe care vreau sa le invat si sa le pun in practica si pentru asta o sa trebuiasca sa mai maninc din timpul liber al cuiva.Ce sa-i faci,e mai greu acum cind te incearca neputintele si sanatatea lasa de dorit,nu vreau sa le bag in seama,dar ma baga ele pe mine.Cind l-am studiat eu in tinerete ,computerul era mai mare decit un frigider si se lucra cu cartele perforateii port si acum pica lui Rosca ce m-a facut sa repet anul cinci].
Cu toate astea cu tineretea e mult mai usor-desi aveam o multime de treburi,serviciu,copii,responsabilitati,reuseam sa le fac pe toate.Parca si timpul trecea mai incet.Acum cind s-ar zice ca am tot timpul din lume,parca trece mai repede;abia te-ai sculat ca se apropie seara,abia e luni ca acum e simbata,abia vine primavara ca a sosit toamna.Si descoperi ca sint o multime de lucruri pe care ai fi putut si nu le-ai facut.Acum iei lucrurile mult mai in serios,stii ca nu ti-a mai ramas mult timp,sa-ti ajuti copiii,sa-ti iubesti nepotii,sa-ti pui viata in rinduiala.
Chestia e ca in interior nu te simti decit tot tinar.
Ador asfintiturile pe care le privesc cu placre de fiecare data si prin promisiunea data avem increderea si speranta ca din asfintitul de aici vom trece in rasaritul etern dincolo.
Cum zic nepoteii mei Andrei si Stefan :"soarele nu se duce la culcare,se duce sa lumineze in Romania".
;