Spre asfintit

Am citit comentariile voastre,Lia si Vasi,multumesc pentru incurajari si sfaturi,o sa le urmez,dar nu stiu inca sa intru si eu sa fac comentarii la blogul vostru[trebuie sa imi rezerv mai mut timp].Mai sint o multime de lucruri pe care vreau sa le invat si sa le pun in practica si pentru asta o sa trebuiasca sa mai maninc din timpul liber al cuiva.Ce sa-i faci,e mai greu acum cind te incearca neputintele si sanatatea lasa de dorit,nu vreau sa le bag in seama,dar ma baga ele pe mine.Cind l-am studiat eu in tinerete ,computerul era mai mare decit un frigider si se lucra cu cartele perforateii port si acum pica lui Rosca ce m-a facut sa repet anul cinci].
Cu toate astea cu tineretea e mult mai usor-desi aveam o multime de treburi,serviciu,copii,responsabilitati,reuseam sa le fac pe toate.Parca si timpul trecea mai incet.Acum cind s-ar zice ca am tot timpul din lume,parca trece mai repede;abia te-ai sculat ca se apropie seara,abia e luni ca acum e simbata,abia vine primavara ca a sosit toamna.Si descoperi ca sint o multime de lucruri pe care ai fi putut si nu le-ai facut.Acum iei lucrurile mult mai in serios,stii ca nu ti-a mai ramas mult timp,sa-ti ajuti copiii,sa-ti iubesti nepotii,sa-ti pui viata in rinduiala.
Chestia e ca in interior nu te simti decit tot tinar.
Ador asfintiturile pe care le privesc cu placre de fiecare data si prin promisiunea data avem increderea si speranta ca din asfintitul de aici vom trece in rasaritul etern dincolo.
Cum zic nepoteii mei Andrei si Stefan :"soarele nu se duce la culcare,se duce sa lumineze in Romania".
;